SILVIU POPA - Stiinta Succesului

Am mai cunoscut un OM absolut deosebit. Domnul Dr. Silviu Popa e probabil raspunsul la unele dintre cautarile mele din ultimii ani. Totul merge in directia in care e hotarat sa mearga, viata nu poate fi oprita in cursul ei firesc.

Pentru ca acesta e blogul meu, ceea ce postez aici se refera la mine si la existenta mea. Daca cineva gaseste asemanari si preocupari comune, este foarte bine si sunt incantata. Astept chiar feed-back-ul oricui are ceva de impartasit cu mine sau cu altii. Dar si daca nu sunteti interesati de toate lucrurile care ma preocupa pe mine, eu tot la fel imi voi scrie articolele.

D-l Dr. Silviu Popa nu mai e, de ceva vreme, un om simplu si obisnuit. Pentru ca a investit mult timp si cantitati imense de energie pentru a deveni persoana interesanta, pozitiva si evoluata care este in acest moment. Am inceput sa invat sa sesizez munca imensa pe care au depus-o oamenii pentru a se autoperfectiona si autodezvolta. Si imi face o placere imensa sa lucrez cu astfel de oameni, ei sunt cei cu care as vrea sa relationez si impreuna cu care ma simt in siguranta, respecatata si apreciata. Si vad ca apar tot mai multe astfel de persoane in viata mea, pe masura ce si eu imi continuu evolutia. Trebuie sa am grija sa le fac loc langa mine si sa le ofer si eu interesul, respectul, recunostinta, ajutorul si sprijinul meu, asa cum primesc si din partea lor.

Toate vin la timpul lor. Simt ca acum e timpul sa invat tot mai multe lucruri despre ceea ce ne ajuta sa innaintam cu viteza si ceea ce ne retine si ne trage inapoi. Unele lucruri par total noi, in timp ce altele le-am mai intalnit sub alte forme in alte momente din viata. Au inceput sa se aseze si sa alcatuiasca un tot, ca piesele dintr-un puzzle imens.

Deja constientizez destul de clar o parte din pasii pe care trebuie sa-I urmez pentru a fi cat mai aproape de cea mai buna varianta a mea. Pana acum am considerat ca daca in urma fiecarui gest de autotperfectionare a rezultat o crestere cat de mica, rezultatul total fiind pozitiv, totul este OK. Dar acum simt ca nu mai este suficient sa fiu doar ceva mai buna. Trebuie sa depun eforturi mai sustinute sa ma ridic mult mai sus, la inaltimea darurilor extraordinare cu care am fost inzestrata. Daca n-o voi face si voi lasa lenea sa puna stapanire pe viata mea, eu nu voi fi atat de fericita pe cat as putea fi, iar copilul meu nu va primi exemplul pozitiv pe care merita sa-l primeasca.

Si cred ca aceasta motivatie va fi suficienta cat sa ma tina in picioare inca niste ani de acum inainte.

Femeia...

N-am scris eu, dar subscriu

Compunere liberă despre FEMEIE a elevului Gigel din clasa a II-a Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pămînt după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea Pamelei Anderson. De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama). Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere. Cele mai în vîrstă intră în categoria "femei bine". "Femeile bine" sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vîrsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie. Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cîntec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţia fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace. Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au "nu-ştiu-ce" şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: "Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical". Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte. Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: "Ho, nebuno, nu mă muşca!". Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gît, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: "Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!". Eu l-am întrebat: "Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decît mama!". Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Cînd s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors. Atat ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.”.

PRIMESTI CEEA CE DAI

Intr-una din zile un negustor de produse lactate a primit o invitatie de a se prezenta la judecatorie pe data de cutare si cutare, fiindu-i intentat un proces de catre brutar. Omul era foarte ingrijorat si pana la data procesului nu-si mai gasea linishtea. Se tot intreb cu ce o fi invinuit. Brutarul insa shtia. Si inca cum.
Il tot banuia pe laptar ca il insheala la cantar atuncea cand cumpara de la el unt. Asa ca nu o data, dupa ce laptarul ii aducea kilu de unt si pleca, imediat cantarea marfa, in prezentza unor martori.
Intr-adevar, banuielile sale erau justificate. Ba primea 900 g, ba 800, au fost cazuri cand a primit si 750g de unt in loc de 1 kg.
In ziua judecatzii, judecatorul intreaba negustorul de lactate:
- Spune, dumneata ai cantar cu care sa cantareshti untul pe care-l vinzi?
- Nu, domnule judecator. Nu am.
- Pai, atuncea cum pretinzi ca vinzi untul cu kila?
- Pai, sa vedetzi. Eu am o balantza, pun pe o parte a balantzei kilu' de paine pe care o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balantza se echilibreaza.
Morala.
In viata primesti ceea ce dai. 

CÂT VALOREAZĂ O FEMEIE ?!

Într-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă următorul lucru pe o femeie:
- Ce tip de bărbat cauţi?

Ea rămase un moment tăcută înainte de a-l privi-n ochi şi ii zise:
- Vrei să ştii într-adevar?

El răspuse:
- Da.

Atunci începu să zică:

- Fiind femeie în acest timp, sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat…

Îmi pun întrebarea:
- Ce poţi tu să aduci în viaţa mea?

Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani.

Ea, ştiind ce gândeşte el, spuse:

- Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii.

El îşi încrucişa braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.

Ea zise:

- Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru că am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care să îl respect ca să pot să fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate să işi rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc.

Când termină se uită la el şi îl vedea foarte derutat şi întrebător.

El îi zise:
- Ceri mult.

Ea răspunse:
- Valorez mult !

Totul e o competitie

Stau un timp calma si linistita. Apoi se iveste ceva care ma atentioneaza ca lucrurile nu sunt batute in cuie la stadiul actual, ca ar putea sta si altfel, poate chiar mai bine decat acum…

Si incep sa caut altceva. Ceva mai bun, ceva mai interesant, ceva care sa produca mai multa satisfactie si multumire sufleteasca. Un obiectiv nou, o cale noua, un instrument nou, sau chiar un prieten nou. Si lucrurile cauta sa se aseze intr-o noua ordine. Intra intr-un fel de competitie, cautandu-si locul in viata mea.

Asa e viata mea structurata: momente de respiro alternand cu momente de zbucium si cautari intense. O permanenta spirala ascendenta. Perioade de acumulari rapide de substanta, urmate de alte perioade de obisnuire cu noile achizitii, destinate sedimentarii si decantarii pana la absorbtia totala.

Si relatiile cu prietenii apropiati au urmat cam acelasi traseu: de la punctul de pornire am trecut prin momente de cautari febrile, apoi am ars o vreme, parjolind totul in jur, mai ales pe mine insami, dupa care a ramas doar jarul fierbinte inauntru, domolit si uneori acoperit de cenusa, dar gata oricand sa se transforme din nou intr-o flacara luminoasa. Cine stie ca a lasat grauntele de foc in sufletul meu, va sti intotdeauna si cum sa-l reaprinda.

Pentru ca la un nivel din ce in ce mai inalt, totul se repeta…

FaceBook… ce caut eu acolo?

Sunt cateva luni de cand cochetez, ma joc cu site-ul FB. Mai timid sau mai insistent, cu Badoo, cu Yahoo Messenger, am incercat sa gasesc niste idei comune, niste linii care sa ne uneasca. Ce cautam de fapt fiecare dintre noi pe aceste retele sociale?

Poate daca as reusi sa fac o lista cu ce am gasit eu pe FaceBook, ar fi mai usor sa inteleg si ce cautam de fapt.

S-o luam metodic: e un loc de socializare, adica unde intalnesti oameni si interactionezi cu ei.  Asa mi-am facut cativa prieteni noi. Cati vor rezista testului timpului, ramane de vazut.

Am postat poze cu mine, mai ales, si cu cei apropiati, pentru a fi vazute de alte cunostinte. Simteam nevoia sa fim admirati de cunostintele mai vechi sau mai noi. Sa primim comentarii admirative si like-uri. Cu alte cuvinte sa fim placuti de ceilalti. De cat mai multi.

Postam cand avem timp, chef si imaginatie, ideile pe care dorim sa le impartasim celorlalti. Si asteptam, la fel, sa fim “bagati in seama” de prieteni, sa ne acorde atentia lor. Aspiratiile noastre sunt destul de comune, ne dorim cam aceleasi lucruri.

Altceva? Un loc interesant de facut marketing si publicitate. Mai ales publicitate, foarte ieftina. Si platesti in resursa de care dispui: timp liber, imaginatie etc. Aduni o lista de prieteni cat mai lunga, cauti sa-I unesti printr-o caracteristica comuna, si apoi le prezinti o oferta care sa le fie adresata direct. Sau poti sa te joci aruncand periodic momeli seci, lipsite de continut. Ar trebui sa am disponibil cel putin un produs interesant pentru potentialii mei clienti. Dar lenea si delasarea la mine au cam crescut in ultima vreme. Nu e bine!

Asadar, as tinde sa cred ca pe toti ne mana cam aceleasi instincte: sa primim admiratie pentru persoana noastra, sa primim atentia celor din jur, sa obtinem o sursa de venit in plus.

N-ai cum sa schimbi oamenii pentru ca ei nu-si doresc sa se schimbe.

De ce sunt oameni care reusesc si oameni care raman mereu pe loc? Din foarte multe motive, iar unul dintre ele este acela ca reusesc cei care accepta ideea ca sunt niste fiinte intr-o permanenta evolutie si e nevoie sa depuna eforturi sustinute pentru a-si imbunatati calitatile si a se adapta la schimbarile din jurul lor, in timp cei restul, marea majoritate, se lamenteaza cu privire la tot ce ii inconjoara dar omit sa se priveasca pe ei insisi intr-un mod constructiv si sa intreprinda ceva in vederea propriei dezvoltari.

Punctul de pornire ar trebui sa fie in educatie, in perceptele morale evocate de parinti si de primii invatatori. Copiii trebuie invatati ca au o multitudine de calitati de care pot sa se foloseasca pentru a evolua pe toate planurile, de la cel personal – social, psihic, moral, emotional etc. – la cel material. Dar calitatile cu care s-au nascut sunt doar instrumentele pe care le au la indemana pe drumul lung al evolutiei. Cu cat vor invata si se vor stradui sa le foloseasca mai bine si mai eficient, cu atat vor ajunge mai departe si intr-un timp mai scurt.

Daca pornim in viata cu ideea ca suntem perfecti asa cum suntem acum, vom esua plenar. Suntem perfect echipati pentru orice dorim sa devenim, dar e nevoie si de implicarea personala a fiecaruia. Pana la urma nu vom putea pacali Natura. Pretul trebuie platit intotdeauna, integral si in avans. Uneori el a fost deja platit de parinti sau de o generatie anterioara. Si atunci ni se pare ca lucrurile se pot produce si de la sine. Dar e o simpla iluzie. Am avut doar norocul sa se fi sacrificat altcineva pentru noi.

Daca am inteles ca nemultumirile noastre au drept unica sursa propria persoana, putem concluziona ca pentru a reduce aceste nemultumiri este necesar si suficient sa actionam asupra noastra insine, modelandu-ne in asa fel incat sa devenim tot mai mult o sursa de satisfactii permanente. In acest fel vom deveni o sursa de multumire si pentru cei din jur si vom putea fi priviti si ca un exemplu pozitiv, demonstratia concreta a faptului ca “SE POATE”.

Am fi nebuni sa credem ca se va lasa cineva modelat de personalitatea altcuiva. Cu greu ne motivam si acceptam ideea de a ne aduce singuri mici imbunatatiri in felul de a fi, de a vedea lucrurile si de a reactiona la ceea ce primim ca stimul exteriori. Trebuie sa cautam singuri propriile raspunsuri. Cand ele vin din alta parte, avem impresia ca se incearca sa ni se impuna ceva cu forta si reactionam exact invers decat se asteapta de la noi.

Ca atare vom incepe sa devenim mai buni, mai acceptati si chiar doriti de cei din jurul nostru pe masura ce vom face eforturi sa ne transformam personalitatea, adaugandu-I noi calitati si dezvoltandu-le pe cele deja existente si eliminand pe cat posibil defectele care ne impiedica sa obtinem rezultatele pe care le dorim.