Primul pas, cel mai greu pas

Cum as putea sa contest cuiva dreptul de a se fi nascut gata instruit, educat, evoluat, numai bun sa porneasca cu avant in viata, sa reuseasca si sa invete si pe altii sa faca asemeni lui pentru rezultate asemanatoare? Sigur ca in anturajul majoritatii dintre noi se afla astfel de personaje, care au impresia ca lumea ar trebui sa se opreasca putin in loc pentru a-I privi cu atentie si maxima admiratie…

Dar, din pacate, eu fac parte dintr-o categorie de persoane care s-au nascut foarte mici si care de la inceputul vietii si pana acum a urmarit constant sa creasca, sa evolueze, sa devina tot mai mult cea mai buna varianta a sa. Am inceput cu gradinita si am continuat cu clasele primare, gimanziale, liceu si chiar universitare. Alt drum mai direct nu am gasit spre propria persoana. Cea care sunt astazi.

Sigur ca trebuie sa multumesc Celui de Sus, mamei Natura, dar nu in ultimul rand si parintilor mei, ca mi-au pus In gene o zestre foarte buna, care m-a ajutat sa realizez tot ce mi-am propus si uneori chiar si ce nu mi-am propus si mi-a dat taria sa raman verticala in fata oricarei furtuni. De la aceste calitati native plecam fiecare si cu multa rabdare din partea parintilor sau a celor care ii inlocuiesc, culegem strop cu strop deprinderile, cunostintele, potentele, dar si principiile de viata, calitatile fizice si morale, jaloanele dupa care masuram drumul parcurs si cel care ne-a mai ramas pana la idealurile noastre.

Si cum orice drum incepe cu un pas, pot considera ca a fost facut timid, alaturi de parinti in primii ani ai vizitei pe planeta pamant. L-am facut, ca sa-mi iau grija si sa-mi pot lua zborul mai departe. Am inceput sa culeg experiente noi, placute si neplacute, din care mi-am construit sufletul si caracterul. M-am bucurat si am plans de mii de ori, m-am scrificat si am cazut, apoi m-am ridicat si am plecat iarasi inainte. Si tot mereu am adunat din nectarul invataturilor celor cu care ne-am intersectat existenta, incercand sa invat din experienta celorlati ca sa nu repet la nesfarsit greseli facute de cand lumea…

“Cine uita, repeta” – nu  mai stiu cine a spus asta, dar mi s-a parut o vorba demna de luat in seama. Oricum e un adevar care nu-ti permite sa-l ignori.

Asadar pentru a ajunge in punctul in care suntem acum, am primit o anumita zestre genetica la nastere, pe care am dezvoltat-o pe tot parcursul vietii si i-am adaugat cat am putut din toate experientele de care am avut parte. Oriunde am fi pe calea evolutiei noastre, de aici am pornit si asa am facut.